Peritonita acuta - poze

Peritonita acuta - este o inflamaţie sau iritaţie din peritoneu, ţesutul subţire care captuşeşte peretele interior al abdomenului şi acopera cea mai mare a organelor abdominale.

Peritonita acuta - Cauze, semnele si simptomele

Cauze
Este de obicei cauzată de un abces abdominal. Un abces este o pungă de fluid infectat. Deşi în mod normal tractul gastrointestinal conţine bacterii, peritoneul este steril. În caz de peritonită, toate aceste bacterii

invadeaza peritoneu. De obicei, peritonita este rezultat al unei apendicite, diverticulite, ulcer peptic, colita ulceroasa, volvulus, obstrucţie strangulată, vezica biliara perforata sau rupta, vezica biliara cangrenata, neoplasm abdominal, sau unei rani penetrante.

Peritonita poate rezulta, de asemenea, de la inflamarea chimica , ca şi în ruptura de trompa uterina sau a vezicii urinare, perforaţia unui ulcer gastric, sau eliberarea de enzime pancreatice.

Semne şi simptome

Simptomul cheie de peritonită acuta este brusc, sever , cu dureri abdominale difuze şi care tind să-se intensifice şi să-se localizeze în zona afectata.

Durerea poate fi însoţită de anorexie, greaţă, vărsături, distensie abdominală (umflarea abdomenului), si în special constipaţie. De exemplu, dacă apendicita este cauze principala, atunci durerea este localizeazata în cvadrantul drept jos. Pacientul afişează frecvent slăbiciune, paloare, transpiraţie excesivă, şi pielea rece, din cauza pierderi excesivă de lichid, electroliţi, si proteine in cavitatea abdominala.

Alte simptome pot include:


Diagnostic

Diagnosticul se face prin examen fizic urmat de analizele ca : analize de sânge, radiografii, şi tomografie computerrizata Dacă există o mulţime de lichid în zona burtii, medicul poate folosi un ac pentru a elimina lichidul şi pentru a trimite la testare.

Peritonita acuta - Tratamentul

Tratamentul precoce, terapie preoperator şi postoperator antibiotic ajuta la prevenirea peritonitei. După peritonită este necesar un tratament de urgenţă pentru a lupta împotriva infecţiei si a restabili motilitatea intestinală.

Tratamentul antibiotic empiric include, de obicei administrarea de antibiotice adecvate, în funcţie de microorganismelor infectante. Pentru a reduce peristaltismului şi pentru a preveni perforaţia, pacientul trebuie sa primeasca fluide doar pe cale intra venoasa.. Alte măsuri de susţinere includ administrarea preoperator şi postoperator de analgezie şi introducerea unui nasogastric de decompresie.

In caz de perforare, este necesară o intervenţie chirurgicală. Scopul interventiei chirurgicale este de a elimina sursa de infecţie prin evacuarea conţinutului deversat şi repararea oricarei perforaţii.